luni, 17 august 2009

ROMANTA FARA MUZICA de Ion Minulescu


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!In seara cand ne vom intalni,caci sigur va veni si acea seara,in acea seara voi aprinde pentru tine trei candelabre mari de-argint si iti voi citi capitole intregi din epopeea amantelor din Siracuza,Citera,Lesbos si corint...
Si in acea seara cand ne vom intalni te voi intreba daca voiesti sau nu sa fii a mea...
Iar in seara cand ne vom iubi,caci sigur va veni si acea seara,in pat vom presara buchete de trandafir si chiparos,apoi ne vom inchide in casa si vom arunca in strada cheia...
Si-n seara cand ne vom iubi,te voi intreba daca voiesti sa fii a mea...

sâmbătă, 15 august 2009

Kansas - Dust In the Wind

Pana la urma asta suntem:praf in bataia vantului!

miercuri, 22 iulie 2009

TAINA SERII


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Cum ne cutreiera spre seara
visul in mantie stelara,
plutim pe umbra unui tei
lin curgator din pasii tai
Si-n noaptea asta o sa-nceapa
lumina tremurand din apa,
cand sarutatea ta femeie
in frigul carnii e-o scanteie,
si sangele se-nmiresmeaza
urcand pe fiecare raza.
Chiar daca-n ornicul de floare
se-aud si aripi cazatoare,
in sarutarea mea si-a ta
pulseaza margini dintr-o stea
din cantecul care-a ramas
iubirii mele sa dea glas
si-n lavrima ce ne supune
chemarii tale sa-i dea nume.

CANTEC DE DOR


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Norul care l-ai cantat
e si dat e si luat
si oricum ai vrea sa-i spui
e al tau si-al nimanui.
Susul e pe dedesubt,
soarele-un intreg din rupt,
zboru-n el este vazut
inaltat dintr-un cazut
ca si sufletul trudit
rasarind din asfintit.
Izvorul cum este pus
curge cu apele in sus
si nu poate fi oprit
ca-i tacutul din grait.
Muntele cat e de-nalt
sta cu chipu-n celalalt
unde bradul i-a crescut
nevazutul din vazut.
Carnea rea cand cred ca-i carne
e doar locu-n care-adoarme
dragostea ce m-a prescris
cand esti treaza eu sunt vis
care mangaie si doare
cuibul cel mai de la soare
si moartea dintr-o nascare.
Lasa plansul sa ma-mbrace
dintr-o flacara de pace
cu lumina care-o cresti
pe sub ochiul ce-l feresti
nu se-ntreaba,nu se stie
cum e arderea sa-i fie
nascutului din fetie.

marți, 21 iulie 2009

N-AS FI VRUT


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Cand tu veneai dun sudul florii
in cantece era tarziu
si umbra inimii-ti cazuse
Alaturi se facuse rana
cu freamat negru imprejur
de fluture ce se destrama
prins intr-un cleste de azur
Si n-as fi vrut sa stie timpul
ce parte a glasului iti cer
ca ceasul gandului de ziua
sa nu se-mbrace-n flori de ger
sub rasuflarea unui geamat
de frunza care a trecut
tot arborele-n risipire.
Si n-as fi vrut,si n-as fi vrut.

SCULPTURA UNUI VIS


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Din stele vine-o teama de ruina
in piatra nelucratelor statui
cum se aude marginea preaplina
miscand cu sunet dragostea dintai.
Se-ntoarce gandu-n sine si se-ntreaba:
de unde voi lua atata cer
sa tina partea viului intreaga
in cele ce se nasc si-n care pier.
Urechea revarsata peste lume
aduce-n lucruri un limbaj firesc
cu guri de raze ca sa poata spune
cum noptile si zorii se iubesc.
O stea, un nor si un pamant de patimi
mai tin o zare-n pleoapa ce-a apus,
cat intra-n piatra umbra unor lacrimi
sculptand un vis ce nu se lasa spus.

INGER


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Te-am visat asta noapte inger purtator de lumina,am intrat in odaie la tine si m-am asezat pe o etajera.Eram ca o statueta lejera cu unghii diamantine ,iar tu erai inger de lumina.
Dormeai atat de frumos ingerul meu!
Iar eu statueta de jad cu unghii si ochi de diamant am inceput,in timpul noptii,sa sclipesc si somnul tau a devenit si mai frumos.
Apoi am sarit pe covor,desfacandu-ma in sapte bucati iar nucleul meu era sonor si somnul tau dulce si lin s-a spart in sapte fragmente care au devenit transparente ca buzele noastre intr-un sarut.
Asa am trecut prin noapte de sapte ori cate sapte,tu inger de lumina ,eu statueta de jad cu irizatii diamantine.
Adevarat?
Da si nu! Doar am visat ,ingerul meu de lumina.Am visat si-astept sa se-ntample!

DACA TU...


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Daca tu esti langa mine si iti simt sufletul aproape,gradinile cu verbine si havuzuri de platina imi cresc sub pleoape...
Daca te stiu langa mine,am sa ridic din luturi marunte,marete castele si mar catedrale cu luceferi pe frunte...
Daca esti langa mine si iti simt sufletul aproape,aerul e mai respirabil si dulce,noapte imi este prietena si plutesc peste ape...
Iubindu-te,as fi vrut sa-ti daruiesc tot...
Nu tot ce-am avut,pentru ca am avut prea putin...
Dar tot ce ti-ar fi trebuit ca sa fii fericita...
Lumina topita in caise si lanuri,zorii imbalsamati cu freamat si roua,tineretea mea aramie ca o paine de grau,sa o tii in mainile tale amandoua...
Mai mult decat am avut as fi vrut sa-ti dau...
Pentru ca am luat de pretutindeni ca sa arunc in balanta,si balanta sa atarne spre tine...
Darurile mele,ce putine au fost,si fara rost...

RUGACIUNE


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Doamne trimite ingerii tai sa vegheze sufletul celei ce m-a facut fericit.
Asa ma trezesc,cand umbra noptii trece spre alb,cu rugaciuni pentru tine si cu toate ca luminile ard in ferestre,asa ma trezesc mereu intre noapte si zi,cand toate formele smulg intunericului si contururile ies din troienele noptii cu rugaciuni pentru tine iubito.
Asa ma trezesc mereu,intre noapte si zori,cand fotoliul pluteste ca o corabie sub constelatia lampii si lucrurile isi deschid si inchid compasele unghiurilor si masa de lucru se adapteaza la cadrul miral al odaii si mobila se rasfrange in oglinda veche,asa ma trezesc,cu rugaciuni la cer pentru tine,iubito.
Asa ma trezesc intre noapte si zi si peretii se trezesc odata cu mine,si fotografiile tale in culori tremurate imi aduc aminte sa ma rog pentru tine iubito.
Asa ma trezesc mereu intre noapte si zi,cu rugaciuni pentru tine,iubito,si privesc curios ungherele casei daruind tuturor lucrurilor o alta nuanta,mai aproape de suflet ...
Asa ma trezesc mereu cand umbra nocturna trece spre alb,dar luminile inca ard in ferestre,cu rugaciuni pentru tine ,iubito.
Doamne ocroteste cu puterea Ta pe cea care m-a facut si ma poate face fericit si trimite toti ingerii tai s-o vegheze!
Asa ma trezesc mereu...

AMAR


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!De unde vine oare fluxul larg al fierei si amarala ei care impinge omul catre abis pana cand viata i se va stinge si va disparea de pe cuprinsul Terrei.
Gandeam,visam,nadajduiamca atunci cand pe dealuri va trece,nici chiar umbra umbrei mele nu va mangaia pamantul,dar oare voi dainui-n cuvinte pe care vantul sa nu le stearga,sau nepasarea zilelor intrate in tecile noptilor?
Apocalipsa fagaduieste un nou cer si un nou pamant si o renastere de trupuri sublime celor alesi,neintinati de noroaiele vietii,cu fapte insemnate in marea carte.Oare ne numaram si noi printre ei?
Suntem orbi,surzi,la slova,sunet si culoare si dusmanim lumina eleata pana cand viata vietii noastre se va stinge,nu simtim si nu vedem fluxul larg al fierei care ne impinge spre niciodata,spre nicaieri.
Cat de amar!

luni, 20 iulie 2009

SA VORBIM IUBITO


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!E amurgul,e timpul de taina,in care tacut si pe inserat stam de vorba;sunt atatea de amintit,de masurat,freamatul dus ,clipa grabita,tot ce-i indepartat.
" Uita bataia ceasului din urma si nu fi ca oarba cartita ce scurma in pamant fara sa se opreasca caile sale nevazute !"mi-ai zis ,iar eu ti-am replicat ca odata candva tot ai sa iesi la starea inceputa si nesfarsita,n-o poti ocoli.Cat ai gandit n-ai sa mai poti gandi.
Vezi, vin atat de multe semne imbulzite;cele ramase si negraite: imagini nevazute nu vei mai prionde aievea in vise.Vezi acel hotar al clipelor din urma?
Dar tu te-ncordezi ca un arc viu,te vrei sageata,sa treci prin acea tinta alba ce arata oprirea pe care n-o crezi cea din urma.Sa nu fii asemeni cartitei ce scurma tunelul vietii, nici tu,caci de acolo daiin ce va spune slova,in iad sau rai.
Zici:_Ti-ai gresit,venind incoace,veacul in care ai pus piciorul,si fara sa ceara voie undeva un nor spala in treacat cerul,atmosfera,iar eu prabusit in grindina si-n apa nu mai intreb,caci nu mai vreau sa inteleg .Sau sa intreb,dar ce sa inteleg?
Ai primit toata zestrea si simtirea cat sa cuprinzi in tine toata omenirea,dar voia ta o crezi doar in dus,intors si-n vesnicire,nu ca acel nor stors,care a cazut in glod,iar apoi a urcat in abur ,sa inchege albul care spala cerul,crescand un ciclu si strabatand misterul fara sa stie cat de nesfarsit este si vesnic.
Asa-ti spunca sa stiica asemeni norului si tu nutrebuie sa te alungi din zare-n zare pe durate lungi,ci doar arunca-te in zbor spre multele planete si cara cu tine preaplinul lumii tale,lumii mele,ca sa traim larg si pe indelete.
Dar totul nu-i decat un vis al meu,neinchegarea spumei,si atunci, cumplit,as vrea sa stai in loc,sa nu stii alt drum si sa nu stii ca pamantul nu te tine,decat pulberea ce a ramas.
In gandurile elegiace ca ale poetilor iti geme timpul,sper ca nu-ti pasa doar de-al tau,pentru ca nu vlastare noi,vieti crescute,ar vrea sa-i cuprinda rostul si durata.
Arcul ti s-a rupt,sageata s-a frant.
O,stiu,te dor atatea amintiri!
Dar esti in netimp-inchide cartea roasa pe alocuri,iar in clipace se incheie dureroasa un fluture de somn iti inchide gura,iar pleoapa ta care sterge timpul coboara.
Vor veni varstele ce le-a crescut natura,asa ca priveste surazand schimbul ce vine cu ele!

AS VREA PATRU OCHI


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Desi n-am patru ochi,as vrea sa fiu cu ochii in patru...gandindu-ma la cei trei blestemati pentru eternitate si condamnati la chinuri vesnice si Doamne fereste ,dupa Ixiopn,Tantal si Sisif sa nu fie cu mine patru.
As vrea sa am ochii rotunzi ca marea ducesa bufnita,dar sa vad si lumina;nu vreau sa strabat nesfarsirea ca Ixion roata de foc,nici ca Tantal care-a vrut sa dea si muritorilor din ambrozie si nectar sa bea...furate din tainul zilnic al zeilor si nici ca Sisif sa car la nesfarsit pietroiul.As vrea patru ochi pentru ca prea m-am lovit mereu de steiuri taioase si m-am strivit sub poruncile zeilor.
Deci sa am ochii rotunzi ca marea ducesa,bufnita,sa vad si noaptea si ziua,noapte intunecata in care mi-am bagat fara sa vreau sufletul si ziua inegurata care continua aceasta noapte.
Sa am ochii in patru,sa incep sa fiu doar spectator la zilnicul teatru,si mai ales daca nu vreau sa ma adaug la mitologicii trei va trebui sa nu-i ating cu nici un fir de praf pe zei.
Imi doresc ochii ducesei bufnita sa vad urmele pasilor lasati de tine ziua si noaptea,sa te veghez noaptea din copacul de langa casa ta, iar ziua sa pot zbura ca marea ducesa ,bufnita si sa-ti supraveghez cararile.
Dar ce vorbesc de-a surda,nu e nici loc,nici timp pentru mine in Olimpul tau,sau pentru umilita-mi umbra;eu raman langa destinul multor milioane ,carne si umbra pe care n-o vezi decat daca ai patru ochi.

PE ULTIMA TREAPTA


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Pe treapta unde stau acum,oare a cata treapta este si oare unde voi mai urca?
Pe treapta asta versul pe care vreau sa-l scriu as vrea sa-mi fie explozie florala,viu sange vegetal,mandarina cu miez de aur,care sa hraneasca noua ,eterna tinerete,ocrotita de boltade iluzii care inca sclipesc si in ochii larg deschisi sa vad viata.
Toate poemele pe care le-as mai spune,mi-as dori sa fie ca un roi de fluturi,caun vartej diamantat peste unde,ca o livada pe care sa o scuturi ca sa te ninga zapada vegetala.
As vrea ca in spatiul in care respiri si in care scrie misterios aripa unui inger,sa nu mai strapunga niciodata plangerile acelea ale latomiilor Siracuzei ,pentru ca eu nu am urechea lui Dionisios si nici vazul ciclopului orbit de Eneas,dar privesc prin ochiul multimilor ce vad pe harta lumii hotarele strambate.
Nu vreau sa-ti cant poemul nemuririi si nici ca in "Broastele" lui Aristofan nu vreau sa te intreb drumul cel mai scurt spre Hades(iad).

POEMUL LUMINOS




"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Poemul luminos pe care l-am promis,l-am ratacit pe undeva,printre file decolorate;uitasem,uitase si mana mea ca l-a scris.
Era vorba de privelisti straluminate,de imagini din tara dragostei care-si desface pe rotund simeza larg dimensionata.
Pasarea visului planeaza,din viraj in viraj si eu raman unic privitor al acestui vernisaj;paleta care l-a compus a intuit ca toate vor fi privite de sus si peste largul larg,pe masura ce se sparg norii,iesind din umbra si din adanca tacere ,profilul geologic parca asteapta o inviere nenumita pana cand toate privelistile vor fi straluminate de o lumina mediana,purtata de un gest suveran,de un sens logic.
Poemul luminos gandit de mine,pe care,poate,l-am scris calauzit de o visata lumina mediana,sufera ascuns,uitat ,ca o rana nevindecata.

FULGERE CUVINTELE


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Raman ascuns de viata in nemarginirile lumii,recunoscand atatea cate le-am rostit,le-am auzit soptindu-mi si gandul mi-a rosit iar hartia nu vrea sa se sparga cu molicinea spumii.
Cu ochiul interior as vrea sa dezic atatea,secerisurile vechi ,oarbe,recolta de furtunaa;ma ingrozeste imaginea stearpa de pe luna cu un nod de iscusinta umana-aproape spre nimic.
Recolta aceasta,in semicerc sau in trepte e oranduita,colea un snop,si altii prefigurati departe...
Din acesti snopi mitologici cu amenintari de moarte,doar cei care-s thaumaturgi mai pot astepta.
De filgere acesti snopi sunt cuprinsi in glia mortii si fantasticul din natura il imbina absurdul.
O,nu deschide gandul care rau a fost candva,aceste fulgere stau in fata portii!

IN NUMELE TAU


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Demult s-a daramat capela scunda si o boala se tanguie singura.
Te-as picta privind un bastion asediat,dar slava Domnului sunt aici aproape de tine,te-am vrut mai mult ca oricand si ademenindu-ma cu bratul tau am fost intr-adevar ceea ce ai crezut.
M-am asezat timid langa tine-cu cata bucurie iti priveam mana-frunza,suflare langa suflare si fericiti zambeam soartei dintr-un perete.
Fara intrebari,fara pauze ne-am apucat brusc de maini-ce copilarie Doamne am mai avut-privirile ne-au aruncat trupurile in abis.
Sunetul vocii tale:"Vino,mai aproape,asa,cuminte!"
Iar tu sa respiri si sa dormi,sa respiri langa mine,nu ma respinge iubito!

ORICE POEM AS SCRIE


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Orice poem ce adaos se-aude si as scrie e cantec orb in ploaia timpului,a timpului care nu are fata in clipa trecerii pe langa viata spre tarmurile de mare necunoscut.
Unde-i fantoma mereu miscatoare a infinitului mic,a infinitului mare?
Incremeniti in cutele timpului vrem sa cuprindem inchipuirea tulbure,toata nemarginirea;e cantec orb in ploaia timpului,orice poem ce l-as scrie si-adaos se-aude,spatiul ne pierde intre falcile sale ude de apele oarbe ale nemarginitului si sorbim cu nesat prin simturi variata materie din lumea miscarii infinitului si suntem in vidul ce ne inconjoara,in milioane de ani-o secunda.

sâmbătă, 18 iulie 2009

FLOAREA INIMII




"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Pe piscurile cele mai greu accesibile creste floarea de colt,floare careia eu ii spun floarea inimii pentru ca este foarte greu de ajuns la ea.
Asa cum foarte greu se ajunge la aceasta floare ,tot asa de greu este si atunci cand iubest si nu poti ajunge la inima celei pe care o iubesti decat, poate, cu niste eforturi supraomenesti.Te iubesc femeie ce semeni cu aceasta floare ,pentru ca ma faci sa lupt .Ma faci sa lupt sa pot admira aceasta floare,floarea inimii mele.
Undeva ,candva ,nu mai stiu unde si cand,dar nu mai conteaza,astept ca aceasta floare sa se deschida numai pentru mine.Inima mea plange pentru floarea ce se admira atat de greu.
Te iubesc si nu voi inceta sa-ti repet asta pana nu voi mai reusi macar o singura data sa mai admir frumusetea florii tale si sa simt parfumul tau suav frumoasa floare a inimii mele.
Dupa aceea pot sa si mor,nimic nu va mai conta,decat faptul ca efortul mi-a fost rasplatit.
Frumoasa mea floare de colt- floarea inimii,rasplateste acest efort pentru ca nu vreau sa te rup ,vreau doar sa te admir,sa-ti simt parfumul,sa te-ador.
Te iubesc FLOAREA MEA DE COLT !

miercuri, 15 iulie 2009

AUTOPORTET




"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata! Intai imi voi aseza cumva melancolia,ca un soclu alb sub un bust imaginar.In mana voi purta un glob adevarat si in spatele meu vor fii norii bibliotecii ideale.Voi sta cugetand si uitandu-ma la lume cu care ma voi intelege din priviri,iar globul pamatesc in mana mea muritoare se va roti dupa o alta lege,legea dragostei mele.
Atunci soarele va inopta,pentru a-si lumina calea intunecata,iar eu adamul va trebui sa invart pamantul in jurul soarelui inca odata.
Te voi chema la mine in tacere sa imi dai putere din viata ta si a mea,iar pamantul cel mai drag ,al nemuririi si al mortii va deveni o stea!
Daca nu-l voi putea urni,cum o vrea vremea, tu sa aprinzi acea biblioteca ideala ca sa arda vesnic,iar pe cerurile care ne inconjoara din veacuri sa nu mai pot pune nimic in loc.
Din pictura aceasta care-ti va fi ca o raza calauzitoare si in care eu port un glob adevarat ,vei descoperi cu uimire ca nici tanar fiind ,m-am pictat cu dragoste si ura.
Si viata isi va urma cursul anost !Tu sa nu fii mahnita caci stii cat te iubesc si voi picta din nou acel autoportret!

marți, 14 iulie 2009

FLUTURI


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Fluturi se sbat in mine ca intr-o gogoasa de matase atunci cand iti simt apropierea calda iubito.Se zbat si vor sa iasa sa zboare si sa faca acel dans fantastic pe care-l au doar ei,fluturii.
Fluturi imi roiesc prin stomac de cate ori iti simt umbra,umbra ce as vrea sa fie cu mine mereu.
Iubito,tu simti fluturii mei?
Voi face cu ei un insectar mare si imens,pentru ca sunt foarte multi,de toate culorile si de toate dimensiunile,fluturi pe care nu i-a vazut inca nimeni si pe care as vrea sa le darui cate un nume.
Nu vrei sa simti si sa atingi frumosii mei fluturi ,iubito?
Sa-i mangai cum m-ai mangaiat pe mine ,sa-i draganesti si sa-i cresti,iar cand vei vedea ca le vine sfarsitul sa-i pui in insectarul acela mare si pe cei morti sa-i inlocuiesti cu unii mai noi si mai frumosi, iubito.
Cat te iubesc si cat de multi fluturi vreau sa-ti ofer!
Sa-ti faci din ei un adevarat muzeu al fluturelui si sa nu spui niciodata ca nu ti-am oferit toti fluturii,pentru ca toata viata ti-i voi oferi.
Fluturi din iubire pentru tine,draga mea!

PRAF DE STELE


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Adum cu migala praf,praf de stele oameni buni!
Praf ce-l voi darui iubitei sa-si creeze din el singura steaua ei.
praful acesta stelar il adun in zborul meu catre mai bine .Il culeg in saculeti dincea mai scumpa matase si ii strag binela gura pentru a nu pierde nici macar un fir din acest praf atat de pretios cu care iubita isi va intocmi steaua ei.
Mi-am rugat ingerul sa ma poarte cat mai sus ,printre cele mai frumoase stele ale universului si sa-mi permita sa adun praful acesta stelar pentru dragostea mea.Uite ca o face!
Ce inger ascultator si bun am!de fapt asa sunt toti ingerii,dar noi oamenii nu-i vedem decat foarte rar.Ce pacat!Daca am vedea ingerii nostri mai des,poate peste tot in univers ar fi armonie si iubire.
Ma duse catre o stea din constelatia Orion si imi spuse ingerul:"Alege dragul meu acest praf de stea si da-i si un nume ca inca n-are!"
Cat de bine m-am simtit la cuvintele lui!
Oare ce nume sa-i dau eu daca-l culeg pentru iubita?
Nu mai bine o las pe ea sa-si numeasca singura pulberea devenita stea?
Ma duce si ma aduce mereu ingerul ,ma duce sa culeg praful stelelor si ma aduce sa-l depozitez la picioarele iubitei.
Si-mi spune mereu sa-l numesc,dar nu pot.Pana la urma ii voi spune totusi cumva daca voi vedea ca mai insista atata acest inger al meu.Poate chiar acum ii voi spune prafului de stele :IUBIRE !

ZBOR


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Avea un nume care nu era nume,sau era nume de altceva,undeva.Aripile lui fusesera uniform colorate,dar acum pareau pe alocuri mai batute de luna plina si mai arse intre sete intr-o forma de luna noua.Ii placea sa zboare sus si sa se uite absorbit de parca si-ar fi facut un ochi invizibil dintr-un nor de pe cer.
Parca ar fi vazut fata ascunsa a lunii si sfida astfel oamenii marunti din inaltimile la care zbura.
Invatase sa zboare scriind si de la inaltimea slovelor sale-poezii pe masuralui,cand bantuite de neliniste,cand pline de farmec.Uneori zborul acesta al sau devenea un picaj abrupt dar lin ca un fulg de nea ce se rostogoleste foarte incet catre pamantul din care provine.
Numele lui era zburatorul pe aripile dragostei.
Iubea,iubeste si zboara plutind usor in hamacul aurit al dragostei sau pe aripile ingerului sau protector,aripi aurite si ele si cu sclipiri de diamant.
Ce frumoasa este dragostea atunci cand te invata sa zbori printre nori,catre luna si stele.
Te invata sa culegi stele si sa le daruiesti iubitei,stele aduse dintre norii vietii.
Dragoste,iubire,amor,cuvinte sublime ce nu vor pieri niciodata.
Te iubesc dragostea vietii mele si-ti daruiesc aceste randuri!
Sa nu uiti niciodata cat de mult te iubesc!

ARIPI


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Aripile ingerului meu pazitor au fost pentru o perioada frante si insangerate.
Acum incepe sa se vindece si sa-i dea pene noi si frumoase si ma acopera cu si mai multa putere ,ajutandu-ma sa revin .
Incep sa simt zborul in care ma duce supraveghindu-ma permanent,simt cum alunec spre cer si cum tot ce-a fost rau in viata mea dispare ca un fum.
Ajutorul aripilor sale imi este nespus de drag.
Ma ajuta sa cresc !
Iubirea si aripile ingerului meu ma poarta spre culmile cele mai inalte,acele culmi greu de inchipuit ca pot fi atinse.
Nu mai vreau sa ma mai prabusesc niciodata.
Va promit voua tuturor ,dar mai ales celei pe care o iubesc atat de mult.Adancul fiintei mele a fost zdruncinat,dar acum dragostea si aripile ingerului meu protector fac sa creasca in mine ceva ce nu credeam ca voi mai avea:puterea si hotararea.
Te iubesc femeie draga ,pentru ca si tu esti ca si ingerul meu protector si mi-ai aratat asta!
Undeva in mine zacea poate de multa vreme puterea si determinarea pe care ai fost in stare sa le scoti la lumina si-ti multumesc pentru asta ,iubita mea.
Crede-ma ca destul de curand cu ajutorul aripilor recapatate voi reusi tot ce ti-am promis iubita mea.
Te iubesc!

luni, 13 iulie 2009

NERENUNTARE


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!"Flori nu voi mai culege."ast vers ma urmareste
o seara din "Infernul" lui Dante-mi aminteste,
in care coborasem zdrobiti,ca-ntr-un cosmar,
tu cu privirea alba,eu vrand mai calm sa par,
reci victime-n duelul iubirii compromise
ast vers m-a pus pe ganduri(e smuls din alte-abise),
simtind pe cand poemu-l citeam c-un ochi senin,
ca el ar vrea sa schimbe intregul meu destin.
O!Tu,ca o minune ce te indrepti spre mine
cu mainile de toate alinturile pline
(fantastica naluca venind cu pasi marunti),
sa stii ca la amara dulceata-a ta eu nu renunt,
si de-a iubi o zana cu ochi adanci ca marea,
in care vad,si daca-s momit de-mbratisarea
din vis,fara de seaman,acelasi semn hain
aceeasi spaima crunta si-acelasi crunt destin?

O,DACA TU,CARE DE BRAT MA IEI.


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!O,daca tu,care de brat ma iei,
pictand prezentu-n vise mi-l invalui,
inseamna ca nu sunt dintre acei
copii ce lumii nu i-ar smulge valu-i.
Din carti batrane-i dadeam vietii pret,
urzind progres si fericire-n lume
stiinta stearpa,trufasul dispret
mi-acopereau tot sufletul cu brume.
Dar nu gustasem nici strugurii copti
si nici dulceata,zmeura sau prune,
care-ti inseninau atatea nopti
si zile cu-o voioasa-ntelepciune
Spun oamenii ca toate merg pe dos,
gandind cum imi gandea copilaria,
zadarnic inventand un vis frumos,
pana-a-ti cunoaste nevinovatia.
O,daca tu,care de brat ma iei,
imi duci spre-ntelepciunea-ti ratacirea,
cu cartile-nvechite vreau s-o-nchei,
ca sa nu mai cunosc decat iubirea.

marți, 7 iulie 2009

IDILA-dedicat dragostei mele

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Miresmele migdalei de dupa ploaia rece
sa-ti impleteasca parul cu degetele-i zece
ca tu sa-ti amintesti iubitul sa se-ntoarca
saruturi in plin soare,sfielnic inceput
sub meri alte saruturi iubita mult iubita
sub merii ninsi de floare sarut peste sarut
miresmele solare trup langa trup ne tin
si shimba-n flacari mireasma oglinzilor din aer
si-n ochii limpezi cerul devine mai senin
copila pargiuta,barbat indragostit
vrajiti unul de altul si de-al luminii sclipat
ne prelungim sarutul pan la suspin si tipat
abisul verde-nfrunze scanteie si atata
sub creste ameteala perechii si vazduhul
vibreaza de insecte,de pasari si arsita
din lac tasnesc emulsii de lumina
izbind otelul vazduhului eliptic
si cad si-ncremenesc intre frunzisuri
intr-o frumoasa suspendare
intinsi alaturi suntem ca doi munti
de calcar intre flacari si cenusa
se risipeste soarele-n basici
si orb precum abcesul ochiu-i crapa
Dupa sarut iubitul abia deschide ochii
se pleaca peste tine ,se pleaca peste apa
tu nu mai esti oglinda si nici furtuna-i vana
tu iti conduci iubitul cum si el te conduce
spre tainita solara armata cu otel
peste o viitoare aducere aminte
pereche continuata mereu alcatuita
nesocoti-vom tarcul celor ce-n el se-nchid
si fetele n-or sa mai uite peisajul
in dupa-amiaza-aceea pe iarba matasoasa
de flacara-o pereche apropie racoarea
si-n plina zi deschide o cale catre stele
iubito,de departe si dincolo de teama
azi te-am vazut pe tine sub merii albi in floare
cum ma saruti uimita sub soarele uimit.

I DREAM OF YOU

Te-astept iubito-n fiecare noapte sa-mi spui mereu aceleasi dulci soapte sa-mi spui mereu cat ma iubesti si dragostea sa-mi daruiesti sa ne iubim ca doi nebuni in parc pe-alei pe sub salcami sa creasca dragostea in noi ca ciripitul din zavoi iubirea ta sa-mi daruiest iar eu sa-ti spun cat te iubesc. Te iubesc femeie cu sufletul de diamant,femei ce ma faci cel mai fericit om din univers!

SONET-dragei mele iubite

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Cand insusi glasul gandurilor tace,
Ma-ngana cantul unei dulci evlavii
Atunci te chem;chemarea-mi asculta-vei,
Din neguri reci, plutind,te vei desface?
Puterea noptii bland insenina-vei
Cu ochii mari si purtatori de pace?
Rasai din umbra vremilor incoace
Ca sa te vad venind-ca-n vis asa sa vii!
Cobori incet...aproape,mai aproape
Te pleaca iar zambind peste a mea fata
A ta iubire cu-n suspin arat-o
Cu geana ta m-atinge peste pleoape
Sa simt fiorii strangerii in brate.
Pe veci iubito,vesnic adorato!

luni, 6 iulie 2009

DE LA O CLIPA LA ALTA-doar tie, iubito!

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Un strop de roua,varf de creanga;
obarsie,betie ,picurare
O clipa mai tarziu
ma vei cuprinde cu un brat mai proaspat
si mai putin tremurator decat padurea?
nu visez
un glas la nesfarsit izbeste
in linistea adanca
un glas,un glas
la nesfarsit izbeste
in clopotul urechii mele
Nu ,nu visez
un glas pe care nu-ndraznesc sa-l recunosc
un glas rasuna in timpanul
copacului de aur
e glasul tau.
Fosniri de ierburi,fosniri
in noaptea-ntunecata
de ierburi ce m-afunda
in urma pasilor tai repezi
fosniri de ierburi langa lampa mea
fosniri de ierburi pe pagina mea
si roua neagra,
roua neagra
fosniri de ierburi in vinele mele
in sangele meu verde ce da buzna
in sangele meu verde ce se-ntoarce...
Fosniri de ierburi pe sub limba mea
fosniri de ierburi pe sub ierburi;
semintele de mult sunt faramate
Si tu,te-aud acuma
tu fugi alergi intr-una
alergi cu talpa goala
pe sub acest noian de ierburi

LUMINA DULCE MIE-din nou iubitei

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Lumina dulce mie ti-e trupul de lumina
si limpezimea-i smulge izvoarelor din vant
mireasma de mar oaches si vulpe-adulmecand
pe cand balanta gurii catre furtuna-nclina
Minune dulce mie ti-e piele dulce fina
meleag al neprihanei ce-l mangai tot visand
lumina dulce mie si curpen luminand
cand noaptea si iubirea ivindu-te suspina
roc-a iubirii mele aprins castan solar
viu fulger ce-nlumina al somnului umbrar
in mari ciorchini ca focul arzi tu sub ploaia deasa
si cand isi mana toamna prin codrul tintirim
boroanele urgiei,puternici ne simtim
Lumina dulce mie,iubita omenoasa.

FILELE TIMPULUI-iubitei mele dragi

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!In mainile tale rasfoiesc filele timpului
si simt printre degete cum clipele se scurg
Ah!de-as putea opri clipirea,trecerea absurda
sa ascult in rasfoirea palmelor tale
pemele noptii cu vanturi si nori
cu deslipirea copacilor din echinoctiul de toamna
cu parul tau ravasit peste ochii adanci,
ascunsi in arcade de templu tacut,primitor
Ah!de-as putea opri clipirea,trecerea absurda ...
sa scriu pe buzele tale poemele iubirii,
marile poeme ale iubirii dintre noi...

duminică, 5 iulie 2009

DE AMORE-din nou,iubitei

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!N-am uitat cu ce cuvinte mi-ai spus ,dulce caprioara
ca-n viata pentru tine ochii mei sunt o comoara;
n-am uitat nici voluptatea,cand mi-ai dat in umra sura,
cea mai dulce sarutarece putea s-o dea o gura
As sa-ti fiu iubitul visurilor ce-ti framanta
inima si-ntransa dulce psalmul dragostelor canta;
si in fiecare noapte eu mi-am zugravit in minte
chipul tau,poetizandu-l cu conture dragi si sfinte!
Si precum se povesteste in legende de maestrii,
sa m-astepti s-apar in taina dupa gratia ferestrii
tu sa te strecori afara si-ametindu-ma cu glume,
ca un FAT-FRUMOS din basme,sa te fi rapit in lume
sper insa ca toate-acestea sa devina fapt real,
n-ai gresit facand din mine un romantic ideal.

INIMA-o noua scrisoare iubitei

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!E primavara cea dintai
cand plec cu greu de langa tine
si te framanti la capatai,
sa afli cat ma simt de bine.
Iar mana-ti floare de lamaie,
pe frunte-mi s-a lasat usor,
sa-i prinda gandului izvor.
dar fruntea mea dormea pustie
Iar mana-ti tremurat de stele
cazu pe pleoapele-mi inchise,
sa simta ce visez sub ele
dar ochii mi-erau goi de vise
Iar mana-ti ca o alintare,
pe gura-mi muta s-a lasat,
sa prinda ultima chemare
dar buzele-mi nu s-au miscat
Atunci cu degete de ace,
adanc infipt-ai mana ta
in piept,sa stii in el ce face
inima?
Si linistit-ai ras cuminte,
jucand-o-n mana ta duioasa
caci ea era mereu fierbinte,
de ranile primite-n viata.

joi, 2 iulie 2009

CANTECUL IERBII-o noua scrisoare iubitei mele

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Unde se ascunde omul mai bine decat in iubire?
azi vocea ta tulbura aceasta tufa de liliac,
si unde poate mai bine sa planga decat intr-un clopot de tara?
acolo jos e tare frig
atat de frig
oare ce-ai sa faci mai intai
ai sa ma saruti?ma vei privi?ma vei musca?
iata ispita frumoasa regina din Sabba
ce coama strengareasca din parul meu
negru amurg
c-o noapte mai devreme ai venit
ochii scanteietori sfasie carnea ta
halucinant ma prabusesc pe podea,
o, Doamne,unde te afli acum?
mai ai timp si pentru mine?

luni, 29 iunie 2009

SA NU TE SPERII-scrisoare iubitei mele

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!sa nu te opresti
cand prin camera ta voi trece fara
sa vezi sau sa simti-va fi doar o parere
si chiar casa ta din blocul de langa parc
sprijinita de cer si pe cer va fi,singularul unei
rani izbucnita din artere.
am ajuns ,iata,in bratele tale
strabatand spatii egale intre camera mea
si muntii de iarba din parcuri
- si spun-
iubirea pentru tine ma tulbura
te simt precum dimineata de toamna tarzie
cand bruma se aseaza cuminte.
si chiar vocea ta
ma topeste
limpezeste-ma intr-un sarut
inalta-te pe umerii mei
ca intr-o arteziana fantana
iubito...

duminică, 28 iunie 2009

APROAPE SUPUS

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!La insetat crepuscul
Sa ma astepti ca pe o apa fara albie
palpitand in vechile atlase...
Eliniste sub curcubeele secerate cu bruma,
nu, plecaciuni nu strang sub gluga-ntunecata
Odata ,poate,voi reveni din necuprins
("e simplu ca si psalmul" se va zice)
cu o aquarela naiva in mana
desprinsa cu strigat
din criptograma crengilor solare
te voi intampina.
O tu ,orhidee cu trei petale, desfirate
(una in forma de strigat
rasucit ca o gheara in timp)
Si ma voi apropia de taramul suav
-simplu ca aerul-
toamna aproape supus,
urcand intr-un fir ce se va naste...
Voi sta si voi asculta caderile,
cantecvul ploii
vuiet rupt in neintelesul din lucruri,
aproape supus...
voi sta sa privesc
cu ochii arsi de dogori
ninsorile stinse din cumpeni
aproape supus...
de iubirea catre tine
imi las gesturile nascute din abur
si scriu pe umarul mat al sticlei
prezent
stau si ascult strigatul
din visul petalelor
....aproape supus!

sâmbătă, 27 iunie 2009

FRANTURI DE SUFLET-din inima pentru o alta inima

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Ma gandesc cu durere ca iubesc o fiinta minunata,care trece acum prin cele mai cumplite momente posibile pentru un om.
De ce doare dragostea uneori,oameni buni?
De ce acest sentiment atat de nobil care este iubirea,poate sa si doara oare?
Imi pun mereu aceeasi intrebare si nu-mi pot raspunde.
Se rupe incet,incet in mine ceva si poate nu-mi voi explica niciodata pentru ce atat de multa suferinta din pricina celui mai frumos sentiment al umanitatii:dragostea!
Frumoasa povestea lui Shakespeare despre Romeo si Julieta lui,nu-i asa?
Dar aceasta poveste se repeta iar si iar la nesfarsit!Ce pacat!
Invata-ne Doamne cum sa iubim fara sa suferim!
Tu stii cel mai bine poate cum se face asta!
Ce frumoasa ar fi viata si dragostea mai ales fara suferinta!
Pe ce planeta a universului vom gasi oare linistea necesara sa iubim !
Aici se pare ca nu putem face asta fara durere si suferinta.
Ce psihologi si profesori universitari pot raspunde oare la aceste intrebari?
Oamenii simpli stiu sigur ca nu pot!
Cine ne poate ajuta oameni buni?
O sa spuneti ca Dumnezeu si credinta in El!
Poate asa este!Dar daca nu-i asa?Intreb si eu!
Nu mi-am pierdut credinta in Dumnezeu,sa nu intelegeti asta!
Ar fi deja foarte grav!
Ce poti face oare atunci cand iubesti si cel pe care-l iubesti nu mai poate iubi din pricina altciuva care i-a rupt inima?
Cum sa mai ai curajul sa-i spui acelei persoane ca o iubesti cum n-ai iubit niciodata?
Daca cineva va putea raspunde la atatea si atatea intrebari,as vrea sa-l cunosc personal!
Sunt sigur ca nu-mi va raspunde nimeni la toate!
Nici nu cred ca ar avea cum.Doar daca a descoperit cu adevarat secretul dragostei.
Cand la un loc ne-am pus in doi siragul
De clipe tandre doua cate doua,
Prin scurta lor atingere de praguri
Ni se dublau ca boabele de roua.
Numai asa pamantu-i alta stea.
Secundele cresc diametrul orei-
Menita sa ne umple,sa ne stea
In susul si in josul aurorei.