SA NU TE SPERII-scrisoare iubitei mele

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!sa nu te opresti

cand prin camera ta voi trece fara

sa vezi sau sa simti-va fi doar o parere

si chiar casa ta din blocul de langa parc

sprijinita de cer si pe cer va fi,singularul unei

rani izbucnita din artere.

am ajuns ,iata,in bratele tale

strabatand spatii egale intre camera mea

si muntii de iarba din parcuri

- si spun-

iubirea pentru tine ma tulbura

te simt precum dimineata de toamna tarzie

cand bruma se aseaza cuminte.

si chiar vocea ta

ma topeste

limpezeste-ma intr-un sarut

inalta-te pe umerii mei

ca intr-o arteziana fantana

iubito...

APROAPE SUPUS

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!La insetat crepuscul

Sa ma astepti ca pe o apa fara albie

palpitand in vechile atlase...

Eliniste sub curcubeele secerate cu bruma,

nu, plecaciuni nu strang sub gluga-ntunecata

Odata ,poate,voi reveni din necuprins

("e simplu ca si psalmul" se va zice)

cu o aquarela naiva in mana

desprinsa cu strigat

din criptograma crengilor solare

te voi intampina.

O tu ,orhidee cu trei petale, desfirate

(una in forma de strigat

rasucit ca o gheara in timp)

Si ma voi apropia de taramul suav

-simplu ca aerul-

toamna aproape supus,

urcand intr-un fir ce se va naste...

Voi sta si voi asculta caderile,

cantecvul ploii

vuiet rupt in neintelesul din lucruri,

aproape supus...

voi sta sa privesc

cu ochii arsi de dogori

ninsorile stinse din cumpeni

aproape supus...

de iubirea catre tine

imi las gesturile nascute din abur

si scriu pe umarul mat al sticlei

prezent

stau si ascult strigatul

din visul petalelor

....aproape supus!

FRANTURI DE SUFLET-din inima pentru o alta inima

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Ma gandesc cu durere ca iubesc o fiinta minunata,care trece acum prin cele mai cumplite momente posibile pentru un om.

De ce doare dragostea uneori,oameni buni?

De ce acest sentiment atat de nobil care este iubirea,poate sa si doara oare?

Imi pun mereu aceeasi intrebare si nu-mi pot raspunde.

Se rupe incet,incet in mine ceva si poate nu-mi voi explica niciodata pentru ce atat de multa suferinta din pricina celui mai frumos sentiment al umanitatii:dragostea!

Frumoasa povestea lui Shakespeare despre Romeo si Julieta lui,nu-i asa?

Dar aceasta poveste se repeta iar si iar la nesfarsit!Ce pacat!

Invata-ne Doamne cum sa iubim fara sa suferim!

Tu stii cel mai bine poate cum se face asta!

Ce frumoasa ar fi viata si dragostea mai ales fara suferinta!

Pe ce planeta a universului vom gasi oare linistea necesara sa iubim !

Aici se pare ca nu putem face asta fara durere si suferinta.

Ce psihologi si profesori universitari pot raspunde oare la aceste intrebari?

Oamenii simpli stiu sigur ca nu pot!

Cine ne poate ajuta oameni buni?

O sa spuneti ca Dumnezeu si credinta in El!

Poate asa este!Dar daca nu-i asa?Intreb si eu!

Nu mi-am pierdut credinta in Dumnezeu,sa nu intelegeti asta!

Ar fi deja foarte grav!

Ce poti face oare atunci cand iubesti si cel pe care-l iubesti nu mai poate iubi din pricina altciuva care i-a rupt inima?

Cum sa mai ai curajul sa-i spui acelei persoane ca o iubesti cum n-ai iubit niciodata?

Daca cineva va putea raspunde la atatea si atatea intrebari,as vrea sa-l cunosc personal!

Sunt sigur ca nu-mi va raspunde nimeni la toate!

Nici nu cred ca ar avea cum.Doar daca a descoperit cu adevarat secretul dragostei.

Cand la un loc ne-am pus in doi siragul

De clipe tandre doua cate doua,

Prin scurta lor atingere de praguri

Ni se dublau ca boabele de roua.

Numai asa pamantu-i alta stea.

Secundele cresc diametrul orei-

Menita sa ne umple,sa ne stea

In susul si in josul aurorei.

RONAN KEATING LYRICS,If Tomorrow Never Comes

SCRISOARE CATRE IUBITA MEA Daca toate gandurile mele,te vor face sa ma iubesti, daca toate visele mele vor deveni si ale tale, daca tot ce-ti doresc se va implini daca toate florile din lume te-ar inconjura daca stelele creului vor straluci numai pentru tine, daca zapezile vor acoperi gandurile triste, daca inimile noastre nu vor mai plange. Poate atunci acea zi va fi cea mai fericita si nu vom mai dori sa se termine! Te iubesc femeie cu suflet de diamant,cu ochii din cea mai scumpa catifea! Te iubesc,cum n-am iubit niciodata! Sa nu uiti asta!

NEPUTINTA

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Neputinta mea este din ce in ce mai mare!

Ma prabusesc vazand cu ochii intr-un abis fara sfarsit de pe un munte atat de inalt ,incat nici nu a putut fi masurat!

Am cules printre florile frumoase ale dragostei si spinii neputintei!

Mi-s mainile insangerate de alegerea lor dintre flori!Dar mai insangerata e inima !

As vrea sa curga tot sangele din mine sa nu mai fie deloc!

Neputinta!

De ce sunt atat de neputincios Doamne!

N-am crezut niciodata ca voi ajunge sa imi doresc disparitia!

As vrea sa dispar in neantul uitarii!

Sa nu mai stiu nimic,sa nu mai cunosc nimic,sa nu mai stie nimeni nimic de mine,sa nu ma mai gaseasca nimeni,nici macar pamantul sau cerul deopotriva!

Sa dispar pentru totdeauna!

Stiu ca nu se poate!

Si iarasi neputinta!

Neputinta existentei mele zbuciumate si atat de triste!

Se spune ca daca vrei poti orice!

Eu vreau-de ce nu pot?

Orice as face,pe oriunde as merge ma lovesc de propia neputinta si durere.Cat voi mai putea rezista?

Nu stiu!Si din nou neputinta nestiintei!

As vrea sa nu mai cunosc nici macar sa scriu!

Poate mi-ar fi mai bine!

Ma gandesc ca poate analfabetismul este o fericire!

Dar nu e asa!

Si iata ca iar sunt neputincios!

Mai bine nu ma mai nasteam!

Neputinciosul de mine!

Puterile imi scad si imi doresc cat mai mult asta parca!

Umblu buimac,neputinta sper sa ma doboare cat mai curand sa nu mai simt nimic,sa nu mai sufar!

Daca asa arata iadul asta inseamna ca sunt in el!

Iadul neputintei!

Mi-as dori raiul!

Raiul putintei!Dar stiu ca nu se poate!

Si termin tot in neputinta!

Cata neputinta!

ZBUCIUM

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Ma zbucium cu disperare!

Te iubesc,esti aproape de mine si totusi atat de departe!

Inima mea se simte atat de singura!Plange si doare!

Ma zbucium cu disperare!

Sunt atat de singur!

Si nimeni nu ma poate ajuta!Ma chinui sa inyeleg,sa ma inteleg si nu reusesc.Ratiunea nu mai vrea sa ma ajute.

Ies pe strazi,trec oameni pe langa mine si nu-i vad.

Nu mai vad nici asfaltul pe care calc.Incerc sa ma sprijin de ceva ,ca si cand ar fi umarul tau.

Nu simt langa mine decat prezenta ta!

Nici nu mai pot scrie!

De ce ma dor toate in mine,de parca as fi in metastaza?

Nu poate nimeni sa-mi explice!

Am intrebat cerul-nu stie!

Intreb si iadul - nici el nu stie!

Cine ar putea sti de ce doare?

Poate doar tu sa-mi dai vre-un raspuns!

Asfaltul frige dar nu-l simt,aerul e irespirabil si simt ca nu mai rezist.

Ce voi face nu stiu!

Imi doresc sa scap de acest zbucium!

Poate soarta asa a dorit!

Nici nu stiu ce mai scriu!

Unde sa merg,la cine ,cine ma poate ajuta sa nu ma mai zbucium atat si sa nu mai doara atat de ingrozitor?

Poate doar tu ma vei ajuta sa scap de acest zbucium!

Nu stiu !

Cine poate sti?

Universul meu se pierde,dispare cu fiece secunda cand incerc sa aflu cum sa scap de zbucium!

Devin incoerent si ma zbucium in continuare atat de tare!

Ma dor toate in mine,creierul nu vrea sa ma mai ajute,inima bate din ce mai incet.Astept sa ma sting sa pot scapa de zbucium!

Poate macar asa voi scapa!

Si daca nu scap nici asa?

Ce sa fac Doamne,unde sa merg sa nu ma mai zbucuim si sa nu mai sufar atat?Ajuta-ma Doamne,devin neputincios!

Stau rezemat de un copac si nu simt copacul;te simt doar pe tine,pana in adancul cel mai de nepatruns al fiintei mele zbuciumate si triste.

Zbucium si tristete!

De ce?

Imi doresc sa ma sting ca flacara unui opait ramas fara ulei!

Pentru ce sa ma mai zbucium si sa mai fiu trist?

Imi doresc nimicul absolut sa ma cuprinda sa nu ma mai zbucium!

Zbucium ,tristete si aproape agonie!

Nu-mi vine sa mai traiesc!

Pentru ce?

Inima mea nu-mi mai apartine de mult,bate doar pentru tine!

Si cu toate astea ma zbucium!

Agonie si extaz a vietii mele tu esti!

Zbucium si fericire!

Dar prea mult zbucium!

ASTEPTARE

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!

Noaptea

Pe colina stramosilor

Apa spala

urmele de sange.

Masti ratacite

stau si se mira

cumse-ntoarce

Apa la izvor-

Inocenta

in care soarele

isi spala razele

In ochii tai

Susurul apei

si sangele meu

Infloritor

asteapta...

Chris Spheeris - Solitary Road

In lumi paralele traim Suntem izvoratori de ape fantastice Pe care ca prin fum calatorim, Suntem slujitorii puterii numita dor Dar si rod. Timid ancoram La malul visarii Unde nasemnul florii E veghea dorintei De-a fi rod.

Fericire si tristete-durerea dragostei!

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!De ce doare atat dragostea?De ce nu putem iubi fara sa doara?

Inima mi-e plina de dragoste si cu toate ca sunt fericit sunt totusi trist si nefericit totodata!

Ma plimb pe strazi,ma opresc si astept vantul sa ma racoreasca.Caldura topeste in mine orice gand ,orice idee.Caut copacii sub a caror umbra lumea devine mai buna,caut si nu ma regasesc.

Ma simt stins,ars.Fiecare deget poarta pe el inelul departarii de tine,fiecare gand poarta in elfierbinteala tuturor cuvintelor nespuse de frica.Tot de frica acum astept sa ma descompun,sa dispar,sa nu-mi mai simt inima.Arde incet,arde cu lacrimi si durerea lor devine sufocanta.

Ma opresc pe strada si incerc sa te caut.Soarele orbeste ochii,dorul orbeste ratiunea si ochii mei plini de lacrimi sunt obositi de-atata cautare si-as vrea sa ma las purtat de vant catre iarna...

Caldura devine inchisoare,cerul sufocant de albastru ma innebuneste,pamantul imi arde talpile si drumul catre tine devine de neatins.Fiecare frunza ma frige,fiecare privire a cuiva ma distruge si fiecare gand ma face sa ma simt si mai singur in aceasta caldura de moarte.

Privesc transparenta obositoare a apei si inconsistenta ei amageste pentru o clipa putreziciunea sentimentelor.Ma sprijin de o banca ca si cum m-as sprijini de tine.E atata caldura,ucigatoare caldura si orice tipat se transforma in flacara.Tu nu ma auzi si eu continui sa tip,sa-ti caut pulsul pana la disperare.E atata caldura in mine incat ma arde-carbuni fierbinti ce nu pot vorbi,ce nu pot sa se stinga.Sangele poarta in el orice farama de soare ce distruge.

Pasarile nu mai pot zbura-aripile lor fumega,iarba nu mai poate creste- s-a transformat candva in scrum...

Si atunci singura solutie este sa imbratisez albul iernii,sa ma infasor in el ca intr-un giulgiu si sa-mi las caldura din mine sa moara>