POEMUL LUMINOS

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Poemul luminos pe care l-am promis,l-am ratacit pe undeva,printre file decolorate;uitasem,uitase si mana mea ca l-a scris.

Era vorba de privelisti straluminate,de imagini din tara dragostei care-si desface pe rotund simeza larg dimensionata.

Pasarea visului planeaza,din viraj in viraj si eu raman unic privitor al acestui vernisaj;paleta care l-a compus a intuit ca toate vor fi privite de sus si peste largul larg,pe masura ce se sparg norii,iesind din umbra si din adanca tacere ,profilul geologic parca asteapta o inviere nenumita pana cand toate privelistile vor fi straluminate de o lumina mediana,purtata de un gest suveran,de un sens logic.

Poemul luminos gandit de mine,pe care,poate,l-am scris calauzit de o visata lumina mediana,sufera ascuns,uitat ,ca o rana nevindecata.