AMAR

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!De unde vine oare fluxul larg al fierei si amarala ei care impinge omul catre abis pana cand viata i se va stinge si va disparea de pe cuprinsul Terrei.

Gandeam,visam,nadajduiamca atunci cand pe dealuri va trece,nici chiar umbra umbrei mele nu va mangaia pamantul,dar oare voi dainui-n cuvinte pe care vantul sa nu le stearga,sau nepasarea zilelor intrate in tecile noptilor?

Apocalipsa fagaduieste un nou cer si un nou pamant si o renastere de trupuri sublime celor alesi,neintinati de noroaiele vietii,cu fapte insemnate in marea carte.Oare ne numaram si noi printre ei?

Suntem orbi,surzi,la slova,sunet si culoare si dusmanim lumina eleata pana cand viata vietii noastre se va stinge,nu simtim si nu vedem fluxul larg al fierei care ne impinge spre niciodata,spre nicaieri.

Cat de amar!