ORICE POEM AS SCRIE

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Orice poem ce adaos se-aude si as scrie e cantec orb in ploaia timpului,a timpului care nu are fata in clipa trecerii pe langa viata spre tarmurile de mare necunoscut.

Unde-i fantoma mereu miscatoare a infinitului mic,a infinitului mare?

Incremeniti in cutele timpului vrem sa cuprindem inchipuirea tulbure,toata nemarginirea;e cantec orb in ploaia timpului,orice poem ce l-as scrie si-adaos se-aude,spatiul ne pierde intre falcile sale ude de apele oarbe ale nemarginitului si sorbim cu nesat prin simturi variata materie din lumea miscarii infinitului si suntem in vidul ce ne inconjoara,in milioane de ani-o secunda.