CANTEC DE DOR

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Norul care l-ai cantat

e si dat e si luat

si oricum ai vrea sa-i spui

e al tau si-al nimanui.

Susul e pe dedesubt,

soarele-un intreg din rupt,

zboru-n el este vazut

inaltat dintr-un cazut

ca si sufletul trudit

rasarind din asfintit.

Izvorul cum este pus

curge cu apele in sus

si nu poate fi oprit

ca-i tacutul din grait.

Muntele cat e de-nalt

sta cu chipu-n celalalt

unde bradul i-a crescut

nevazutul din vazut.

Carnea rea cand cred ca-i carne

e doar locu-n care-adoarme

dragostea ce m-a prescris

cand esti treaza eu sunt vis

care mangaie si doare

cuibul cel mai de la soare

si moartea dintr-o nascare.

Lasa plansul sa ma-mbrace

dintr-o flacara de pace

cu lumina care-o cresti

pe sub ochiul ce-l feresti

nu se-ntreaba,nu se stie

cum e arderea sa-i fie

nascutului din fetie.