AUTOPORTET

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata! Intai imi voi aseza cumva melancolia,ca un soclu alb sub un bust imaginar.In mana voi purta un glob adevarat si in spatele meu vor fii norii bibliotecii ideale.Voi sta cugetand si uitandu-ma la lume cu care ma voi intelege din priviri,iar globul pamatesc in mana mea muritoare se va roti dupa o alta lege,legea dragostei mele.

Atunci soarele va inopta,pentru a-si lumina calea intunecata,iar eu adamul va trebui sa invart pamantul in jurul soarelui inca odata.

Te voi chema la mine in tacere sa imi dai putere din viata ta si a mea,iar pamantul cel mai drag ,al nemuririi si al mortii va deveni o stea!

Daca nu-l voi putea urni,cum o vrea vremea, tu sa aprinzi acea biblioteca ideala ca sa arda vesnic,iar pe cerurile care ne inconjoara din veacuri sa nu mai pot pune nimic in loc.

Din pictura aceasta care-ti va fi ca o raza calauzitoare si in care eu port un glob adevarat ,vei descoperi cu uimire ca nici tanar fiind ,m-am pictat cu dragoste si ura.

Si viata isi va urma cursul anost !Tu sa nu fii mahnita caci stii cat te iubesc si voi picta din nou acel autoportret!