ZBOR

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Avea un nume care nu era nume,sau era nume de altceva,undeva.Aripile lui fusesera uniform colorate,dar acum pareau pe alocuri mai batute de luna plina si mai arse intre sete intr-o forma de luna noua.Ii placea sa zboare sus si sa se uite absorbit de parca si-ar fi facut un ochi invizibil dintr-un nor de pe cer.

Parca ar fi vazut fata ascunsa a lunii si sfida astfel oamenii marunti din inaltimile la care zbura.

Invatase sa zboare scriind si de la inaltimea slovelor sale-poezii pe masuralui,cand bantuite de neliniste,cand pline de farmec.Uneori zborul acesta al sau devenea un picaj abrupt dar lin ca un fulg de nea ce se rostogoleste foarte incet catre pamantul din care provine.

Numele lui era zburatorul pe aripile dragostei.

Iubea,iubeste si zboara plutind usor in hamacul aurit al dragostei sau pe aripile ingerului sau protector,aripi aurite si ele si cu sclipiri de diamant.

Ce frumoasa este dragostea atunci cand te invata sa zbori printre nori,catre luna si stele.

Te invata sa culegi stele si sa le daruiesti iubitei,stele aduse dintre norii vietii.

Dragoste,iubire,amor,cuvinte sublime ce nu vor pieri niciodata.

Te iubesc dragostea vietii mele si-ti daruiesc aceste randuri!

Sa nu uiti niciodata cat de mult te iubesc!