luni, 20 iulie 2009

PE ULTIMA TREAPTA


"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Pe treapta unde stau acum,oare a cata treapta este si oare unde voi mai urca?
Pe treapta asta versul pe care vreau sa-l scriu as vrea sa-mi fie explozie florala,viu sange vegetal,mandarina cu miez de aur,care sa hraneasca noua ,eterna tinerete,ocrotita de boltade iluzii care inca sclipesc si in ochii larg deschisi sa vad viata.
Toate poemele pe care le-as mai spune,mi-as dori sa fie ca un roi de fluturi,caun vartej diamantat peste unde,ca o livada pe care sa o scuturi ca sa te ninga zapada vegetala.
As vrea ca in spatiul in care respiri si in care scrie misterios aripa unui inger,sa nu mai strapunga niciodata plangerile acelea ale latomiilor Siracuzei ,pentru ca eu nu am urechea lui Dionisios si nici vazul ciclopului orbit de Eneas,dar privesc prin ochiul multimilor ce vad pe harta lumii hotarele strambate.
Nu vreau sa-ti cant poemul nemuririi si nici ca in "Broastele" lui Aristofan nu vreau sa te intreb drumul cel mai scurt spre Hades(iad).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Astept cu placere comentariile voastre!
Va multumesc mult!
Mai poftiti!