Desfrunzire de oameni

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Sa ai puterea si sa privesti cum cad frunzele.E poate mai indecent decat sa rostesti cuvinte.

Sa simti ca nu mai poti sa te misti de frica sa nu calci pe o frunza de toamna,sa simti ca nu mai ai dreptul sa faci nici un pas,caci ai distruge trecutul.

Maturatori de frunze,maturatori de oameni,de bucati de inima tomnateca,maturatori de viata prelinsa din pomi.

Ardeti frunzele de toamna,ardeti iubirea voastra inceputa intr-un alt an-toamna-pe cand priveati cum din copaci se desprinde credinta si ploaie de lacrimi inunda oamenii:cruda lor culoare ne duce la disperare,la desfrunzire de propiul nostru.

Sa ai puterea sa distrugi frunzele,sa simti cum fumul lor nu te mai inabusa,cum ochii nu-ti mai daruiesc roua,ci otrava despuiata de sens.Sa ai puterea sa te infrunzesti si sa te desfrunzesti cu frunze de toamna.

Moarte sigura!

Darul

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Doua vase stau in pragul lui Dumnezeu cu daruri pe care le da El;unul cu daruri rele,celalalt cu daruri bune.Acela caruia Dumnezeu,iubitorul de oameni ,ii da amestecat,dobandeste uneori un dar rau,alteori unul bun;iar pe acela caruia ii da din cele funeste il face de ocara;pe acela il alunga pe pamantul divin foamea cumplita si el umbla dispretuit de Dumnezeu si de oameni

Adesea ceea ce se da e neinsemnat,dar ceea ce rezulta de acolo e mare.

Darul ce se da la timpul si la locul potrivit unuia care nu poate munci dar care merita,acela este dar adevarat.Si otrava devine lapte la o vaca;si laptele devine otrava la sarpe,di cauza deosebirii dintre cel care merita si cel care nu merita.De aceea darul cel mai de seama e acela dat celui care merita.Mai bine sa darui putin,dar la timp,daruind vei dobandi!

De noi,pentru noi

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!

Oglinda stramba de vorbe,de fapte,de ganduri ascunse.Ne vedem pe noi in oglinda din suflet;ochii incetosati de atatea umbre,gura zambind neinteles in fata uitarii de sine.

Ne dam catre nimeni ultima noastra speranta.Destin ingust,taiat perfect pentru noi.Ne imbatraneste atata toamna uitata prin parcuri.De noi,pentru noi,oglinda din suflet.

Credinta

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!

Peste inima bratelor Tale,peste ganduri si nume,soarele timpului va apune.Te astept atunci cu fericirea deschisa s-alini iubirea picurata,sa-Ti plang icoana minunata.Te apropie sufletul sa Ti-l ating,Te apropie mai repede ...ma sting.

aud un cutit intr-un hohot de plans;vad un ochi inebunit de o lacrima,simt geamatul buzelor mute,chem .Un inger mort de foamea cuvintelor ma ajuta.De atata durere eu am obosit.El nu,doar ceasul.Apoi,inapoi?

Iubire

Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract.

A iubi este prima din toate fericirile;a fi iubit vine abia dupa ea.

Iubirea este poezia simturilor.Ea are soarta a tot ceea ce este maret in om si a tot ce naste din gandirea lui.Ori este ceva sublim,ori nu este deloc.Cand exista,exista pentru vesnicie si se amplifica din ce in ce.

Dragostea nu frunzareste niciodata registrele de stare civila;nimeni nu se indragosteste de o femeie pentru ca are varsta asta sau astalalta,pentru ca este frumoasa sau urata,pentru ca-i toanta sau nostima;omul iubeste pentru ca iubeste,si atata tot.

A fi iubit,a fi inteles,este cea mai mare fericire!

Despre scris

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract"

Scriu uneori doar de dragul linistii-poezii pe masura ei,iar cand ele ies bantuite de vreo neliniste,atunci,negresit,incep vantul si ploaia.Odata am scris intr-o salcie,caut mereu locuri de o singuratate nastrusnica,sau imprejurari straniu-infantile .Salcia era intr-adevar ospitaliera,prin bratele ei indoite din coate,bune de pusun brat de fan-acolo am iubit candva o femeie...Cand merg la munte ,dupa o zi intreaga haladuita pe carari si potecute stiute cateodata doar de animalele padurii,ma retag catre seara la lumina cate unui foc de tabara si completez ce n-am putut completa in tmpul zilei.O data cu ultimele flacaruice se culca fiecare in bucata ei de jar,imi impaturesc hartiile sile pun sub un pietroi,cu creionul sau altceva de scris alaturi,intru in sacul de dormit,apoi-somnul,ca o pojghita de cenusa peste bulgarii de jeratic.Ce po sa spun mai mult de atat!Oare nu va este de ajuns?

Urme noaptea

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract''

M-am uitat deasupra urmelor pasilor Tai si-am incercat

sa-Ti urmez calea.

Pietr ascutite de ganduri,pomi ucisi de uitare si-un cer de-abia-si mai purta numele catre speranta.

M-am uitat deasupra urmelor mainilor Tale si mi-am folosit iscusinta pentru a le pricepe munca de-o viata.Odihna intrerupta de tipat.

M-am uitat deasupra urmelor inimii Tale si mi-am vazut chipul.

Mi-a fost de ajuns.

Noaptea pe furis pravalindu-ma in straturi de intuneric luminos,cu intensitate vibrand.

Alb-negru de care ma apar cu mana la ochi;

negru cald de lumina,negru ce-l plamadesc in mine insumi

risipindu-l valuri,valuri in fum

pana cand simt cum mi-atinge lumina de noapte.

Credinta

Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract De poti crede toate sunt cu putinta pentru cel credincios.Credinta este mangaierea celor nenorociti si groaza celor fericiti.Cel ce este credincios intru putin,si intru mult e credincios,si cel ce e nedrept intru putin,si intru mult este nedrept.Dupa cum aurul cel galben se cunoaste in foc,tot asa credina trebuie vazuta in vremuri grele.Cine spera minuni sa-si intareasca credinta!

Erreur d'interpretation

Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstractJ'aimerais embrasser

les nuages-je ne peux pas et je pleure.

Mes larmes se font blanches,mes pensees s'envolent

et s'arrachent au ciel pur.

A presnt,les couleur sont une douleur illimitee.

J'aimerais embrasser les nuages.

Je suis seule pres de la mer et du sable.

Je vois les nuages.

Tombes dans l'eau.

Leur ecume m'appelle et je ne deviens une

noyee en embrassant les nuages

terrestres.

NUMARATOARE INVERSA

Ma doare si gandul

ca poate candva

vei putea uita de noi.

As incerca sa-Ti redau

zilele petrecute in doi,

noptile uitarii de sine.

Ma doare si gandul ca poate candva zambetul Tau va deveni zid. L-as zgaria pana la sange cu unghiile mele crescute de dor. Ma doare si gandul ca poate candva lumea Ta se va inchide pentru mine. Ti-as invada neconditionat Sufletul inchis pentru mine si I-as saruta invelisul aspru. Ma doare pana la moarte gandul ca acest candva poate sa fie azi.

In cinstea Buneivestiri

VIERS LA 25 MARTIE,LA BUNAVESTIRE

(Picu Patraut 1819-1872)

Auzit-ati fratilor

Ceata credinciosilor,

Cum Dumnezeu cel prea sfant

S-au pogorat pe pamant,

Vrandpre toti sa mantuiasca

Din robia stramoseasca.

Deci,si noi,o,frati iubiti,

Sa nu fim nemultamiti,

Sa nu spurcam zilele,

Cu reale lucrurile,

Cu betii,si cu curvii,

Si cu alte fatarii,

Si cu grozave pacate

Si cu cuvinte spurcate,

Si cu altele,de care

Diavolului bine-i pare,

Daca pofta lui plinim

Si pacate ispravim.

Dar noi sa-l uram,

Pacatul sa-l parasim,

Fapte bune sa avem,

La saraci mila sa dam.

[.........................................]

Si sa fim cu cuget bun

Catre fiesce crestin.

Poruncile sa pazim,

De-aproapele sa iubim,

Si sa avem dragostire

Nu numai spre prietenire,

Ci si spre aceia care

Ne ureaste pe noi tare.

Sa ne ispoveduim,

Si pacatul sa-l uram,

Inima-nfranta s-avem

Umilinta s-aratam.

Atunci Dumnezeu cel sfant,

Care vede cate sunt,

Cu mila va cauta

Spre noi,si ne va ierta,

De ale noastre pacate,

Care sunt nenumarate.

Si Fecioara cea cinstita,

MARIA,cea prea slavita,

Pre noi ne va milui

Si ne va povatui,

La veacinica-mparatie,

Care n-are sfarsenie,

A prea sfant Fiiului sau,

Veacinicului Dumnezeu,

Caruia I se cuvine

Cinste si inchinaciune,

De la toti,cu cuvant lin,

Intru toti veacii.Amin.

ISTORIOARE DUHOVNICESTI

O alta intamplare si pedeapsa ,asemenea

Un barbat sectant din Fratautii de Sus-suceava,ura de moarte cele sfinte ale Bisericii,adica preotii,icoanele,sf. Cruce si hulea si pe Maica Domnului.

Aflandu-se intr-un sat vecin,intre multi crestini ortodocsi,s-a luat la discutie cu ei,ocarandu-i ca se inchina la idoli,pentru ca cinstesc sfintele icoane.Apoi ,pornindu-se lucrarea diavolului,a luat de la cineva o icoana a Maicii Domnului si a calcat-o in picioare inaintea tuturor,zicand:"Iata,nimeni nu are ce-mi face,ca icoanele sunt idoli.Sa vedem ce-o sa-mi faca mie Maria,ca a fost o femeie ca toate femeile cu mai multi copii!"

Oamenii uimiti si suparati de acest gest diavolesc,credeau ca este beat sau ca este stapanit de un demon.

Apoi acel hulitor s-a urcat intr-o masina mica a fratelui sau si s-a dus in satul din apropiere.Cand a coborat din masina chiar in fata casei sale,a venit o alta masina cu viteza,l-a lovit greu si i-a rupt ambele picioare mai sus de genunchi.Rudele l-au dus repede la spital la Radauti,dar dupa trei ore a decedat,dandu-si sufletul in mainile diavolilor.Asa mor hulitorii de Dumnezeu,care urasc Biserica si pe Sfinti!

ISTORIOARE DUHOVNICESTI

In dorinta de a salva de uitare si de a populariza spiritualitatea ortodoxa orala,care adesea ramane anonima,desi uneori este atat de intens traitavoi aduna pe acest blog,un buchet de istorioare,intamplari,fapte adevarate,cu continut moral-duhovnicesc.

Aceste istorioare ,majoritatea dintre ele culese de catre vrednicul de lauda parinte arhim. Ioanichie Balan,sunt marturisiri adevarate ale unor martori ocularisi au fost adunate de la preoti,duhovnici,calugari si credinciosi vrednici de crezare.

Cu postarea lor pe acest blog urmaresc un singur lucru:folosul sufletesc al cititorilor .

Pedeapsa celor care hulesc sfintele icoane In vara anului 1991 o femeie sectanta din comuna Fratauti-Suceava s-a dus la soacra ei,o crestina foarte evlavioasa,bolnava.Nora,vazand pe perete o icoana mare ,frumoasa a Maicii Domnului,la care se ruga batrana ziua si noaptea cu lacrimi,i-a zis cu manie:"Mama nu te mai inchina la icoane,ca icoanele sunt idoli!".apoi pornindu-se cu furie,a luat icoana de pe perete si a aruncat-o in soba,fiind jeratic mult,si a ars sfanta icoana.Atunci, batrana a plans si cu lacrimi i-a zis de pe patul suferintei:"Eu sunt bolnava si neputincioasa,si nu pot sa-ti fac nimic,dar o sa te arda Maica Domnului.Tu vei vedea!". Aceasta s-a intamplat intr-o sambata.Dupa o saptamana,nora sectanta facea mancare la o nunta,ca bucatareasa.Cum aseza mancarea la foc si cocea paine in cuptor,deodata o limba de foc a iesit din gura cuptorului,i-a aprins hainele si in cateva clipe a ars toatoa in flacari,in strigate cumplite de durere.Pana au venit oamenii s-o salveze,era deja moarta.Numai o parte din oase au mai putut aduna.De aceasta grea pedeapsa s-au cutremurat toate satele din jur. Iata cum pedepseste Dumnezeu pe cei ce hulesc Biserica,preoti,Sfanta Cruce si Sfintele Icoane.Acea femeie,nu numai ca hulea cele sfinte,ci a cautat sa le si distruga.Aceeasi soarta vor avea toti cei ce hulesc credinta ortodoxa apostolica si toate cele sfinte."Asa sa fie!"

Incercare

Cu pasi nesiguri

pornesc pe oglinda vietii.

Alunec,alunec,ma lovesc si cad.

Merg mai departe,

varfuri ascutite ma strapung

valuri reci ma infioara.

Merg mai departe

prin potop de vorbe,

prin minciuna si ura.

Ma opresc obosit

la marginea vietii.

E frig si intuneric.

am ajuns la sfarsit de drum.

A fost o incercare,nimic mai mult!

Pastila pentru cei bolnavi de adolescenta

Sa stai cateodata si sa simti cum pe umerii tai cade povara tuturor visurilor neimplinite de altii.

Sa stai cateodata si sa simti cum din ochii tai tasnesc lacrimile fiecarui suflet ce nu a mai avut dreptul sa se impartaseasca.

Sa stai cateodata si sa simti cum fruntea ta devine harta tuturor gandurilor nespuse din lasitate sau dintr-o oboseala a spiritului.Sa stai cateodata si sa te simti,inevitabil,adolescent.

Iti spui atunci cu seriozitate ca,de acum inainte vei scrie totul intr-un "Jurnal".Vei crea un alt "eu"-doar pentru tine-sperand insa,pe ascuns, ca posteritatea te va venera pentru franturile de aripi ce i le vei oferi.

Vei incepe sa speri,asa sta bine unui adolescent.vei incepe sa te bati cu pumnul in piept aratand profesorilor,parintilor,prietenilor si dusmanilor inima ta nesecata de pulsulidealului,caci asa sta bine unui adolescent.

Vei incepe sa te zbati,cu gandul catre moarte,dupa ce ai trecut prin vapaia iubirii de "celalalt" si ai lasat carbuni aprinsi in urma.

Vei incerca sa demonstrezi tuturor ca poti fi deja considerat o persoana matura.Si asta, doar,pentru ca asa sta bine unui adolescent.

Intr-un tarziu,obosit de atata sfortare si risipa de energie,vei sti ca vremea ta a trecut,ca ai fost candva adolescent ca toti ceilalti-si acum nu-ti ramane altceva de facut decat sa blestemi lumea pentru ca este asa cum este si sa te intorci cu spatele la viata.Asta doar daca ai capatat putere si constiinta apropierii de moarte prin nastere.

Si ce bine ar sta unui om sa faca asa!