marți, 9 iunie 2009

ZBUCIUM

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Ma zbucium cu disperare!
Te iubesc,esti aproape de mine si totusi atat de departe!
Inima mea se simte atat de singura!Plange si doare!
Ma zbucium cu disperare!
Sunt atat de singur!
Si nimeni nu ma poate ajuta!Ma chinui sa inyeleg,sa ma inteleg si nu reusesc.Ratiunea nu mai vrea sa ma ajute.
Ies pe strazi,trec oameni pe langa mine si nu-i vad.
Nu mai vad nici asfaltul pe care calc.Incerc sa ma sprijin de ceva ,ca si cand ar fi umarul tau.
Nu simt langa mine decat prezenta ta!
Nici nu mai pot scrie!
De ce ma dor toate in mine,de parca as fi in metastaza?
Nu poate nimeni sa-mi explice!
Am intrebat cerul-nu stie!
Intreb si iadul - nici el nu stie!
Cine ar putea sti de ce doare?
Poate doar tu sa-mi dai vre-un raspuns!
Asfaltul frige dar nu-l simt,aerul e irespirabil si simt ca nu mai rezist.
Ce voi face nu stiu!
Imi doresc sa scap de acest zbucium!
Poate soarta asa a dorit!
Nici nu stiu ce mai scriu!
Unde sa merg,la cine ,cine ma poate ajuta sa nu ma mai zbucium atat si sa nu mai doara atat de ingrozitor?
Poate doar tu ma vei ajuta sa scap de acest zbucium!
Nu stiu !
Cine poate sti?
Universul meu se pierde,dispare cu fiece secunda cand incerc sa aflu cum sa scap de zbucium!
Devin incoerent si ma zbucium in continuare atat de tare!
Ma dor toate in mine,creierul nu vrea sa ma mai ajute,inima bate din ce mai incet.Astept sa ma sting sa pot scapa de zbucium!
Poate macar asa voi scapa!
Si daca nu scap nici asa?
Ce sa fac Doamne,unde sa merg sa nu ma mai zbucuim si sa nu mai sufar atat?Ajuta-ma Doamne,devin neputincios!
Stau rezemat de un copac si nu simt copacul;te simt doar pe tine,pana in adancul cel mai de nepatruns al fiintei mele zbuciumate si triste.
Zbucium si tristete!
De ce?
Imi doresc sa ma sting ca flacara unui opait ramas fara ulei!
Pentru ce sa ma mai zbucium si sa mai fiu trist?
Imi doresc nimicul absolut sa ma cuprinda sa nu ma mai zbucium!
Zbucium ,tristete si aproape agonie!
Nu-mi vine sa mai traiesc!
Pentru ce?
Inima mea nu-mi mai apartine de mult,bate doar pentru tine!
Si cu toate astea ma zbucium!
Agonie si extaz a vietii mele tu esti!
Zbucium si fericire!
Dar prea mult zbucium!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Astept cu placere comentariile voastre!
Va multumesc mult!
Mai poftiti!