NEPUTINTA

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Neputinta mea este din ce in ce mai mare!

Ma prabusesc vazand cu ochii intr-un abis fara sfarsit de pe un munte atat de inalt ,incat nici nu a putut fi masurat!

Am cules printre florile frumoase ale dragostei si spinii neputintei!

Mi-s mainile insangerate de alegerea lor dintre flori!Dar mai insangerata e inima !

As vrea sa curga tot sangele din mine sa nu mai fie deloc!

Neputinta!

De ce sunt atat de neputincios Doamne!

N-am crezut niciodata ca voi ajunge sa imi doresc disparitia!

As vrea sa dispar in neantul uitarii!

Sa nu mai stiu nimic,sa nu mai cunosc nimic,sa nu mai stie nimeni nimic de mine,sa nu ma mai gaseasca nimeni,nici macar pamantul sau cerul deopotriva!

Sa dispar pentru totdeauna!

Stiu ca nu se poate!

Si iarasi neputinta!

Neputinta existentei mele zbuciumate si atat de triste!

Se spune ca daca vrei poti orice!

Eu vreau-de ce nu pot?

Orice as face,pe oriunde as merge ma lovesc de propia neputinta si durere.Cat voi mai putea rezista?

Nu stiu!Si din nou neputinta nestiintei!

As vrea sa nu mai cunosc nici macar sa scriu!

Poate mi-ar fi mai bine!

Ma gandesc ca poate analfabetismul este o fericire!

Dar nu e asa!

Si iata ca iar sunt neputincios!

Mai bine nu ma mai nasteam!

Neputinciosul de mine!

Puterile imi scad si imi doresc cat mai mult asta parca!

Umblu buimac,neputinta sper sa ma doboare cat mai curand sa nu mai simt nimic,sa nu mai sufar!

Daca asa arata iadul asta inseamna ca sunt in el!

Iadul neputintei!

Mi-as dori raiul!

Raiul putintei!Dar stiu ca nu se poate!

Si termin tot in neputinta!

Cata neputinta!