"Cioburi de inima
vorbe de stele
ecuatii fara contur
infinitul vazut
in spatiul ciobit
de abstract!"
Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!De ce doare atat dragostea?De ce nu putem iubi fara sa doara?
Inima mi-e plina de dragoste si cu toate ca sunt fericit sunt totusi trist si nefericit totodata!
Ma plimb pe strazi,ma opresc si astept vantul sa ma racoreasca.Caldura topeste in mine orice gand ,orice idee.Caut copacii sub a caror umbra lumea devine mai buna,caut si nu ma regasesc.
Ma simt stins,ars.Fiecare deget poarta pe el inelul departarii de tine,fiecare gand poarta in elfierbinteala tuturor cuvintelor nespuse de frica.Tot de frica acum astept sa ma descompun,sa dispar,sa nu-mi mai simt inima.Arde incet,arde cu lacrimi si durerea lor devine sufocanta.
Ma opresc pe strada si incerc sa te caut.Soarele orbeste ochii,dorul orbeste ratiunea si ochii mei plini de lacrimi sunt obositi de-atata cautare si-as vrea sa ma las purtat de vant catre iarna...
Caldura devine inchisoare,cerul sufocant de albastru ma innebuneste,pamantul imi arde talpile si drumul catre tine devine de neatins.Fiecare frunza ma frige,fiecare privire a cuiva ma distruge si fiecare gand ma face sa ma simt si mai singur in aceasta caldura de moarte.
Privesc transparenta obositoare a apei si inconsistenta ei amageste pentru o clipa putreziciunea sentimentelor.Ma sprijin de o banca ca si cum m-as sprijini de tine.E atata caldura,ucigatoare caldura si orice tipat se transforma in flacara.Tu nu ma auzi si eu continui sa tip,sa-ti caut pulsul pana la disperare.E atata caldura in mine incat ma arde-carbuni fierbinti ce nu pot vorbi,ce nu pot sa se stinga.Sangele poarta in el orice farama de soare ce distruge.
Pasarile nu mai pot zbura-aripile lor fumega,iarba nu mai poate creste- s-a transformat candva in scrum...
Si atunci singura solutie este sa imbratisez albul iernii,sa ma infasor in el ca intr-un giulgiu si sa-mi las caldura din mine sa moara>
Postări
am citit, am recitit, o data, de doua ori... de fiecare data simteam cele doua cuvinte din titlu - durerea iubirii
RăspundețiȘtergereiubirea- cel mai frumos sentiment, cea mai inaltatoare stare, calea spre implinire, modalitatea prin care se atinge infinitul- ar trebui sa fie un izvor nesecat de bucurie
care e oare misterul ei de uneori doare atat de tare?
sau poate ca nu ea doare, ci eul nostru, mult prea ingradit si neinteles...
Daca nu ar durea uneori cum altfel ar fi posibil sa putem aprecia si bucuria pe care ne-o ofera iubirea...? o vorba veche zice... fara intuneric nu ai aprecia lumina si fara tristete nu ai aprecia fericirea...una nu e nimic fara cealalta...
RăspundețiȘtergere