Desfrunzire de oameni

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Sa ai puterea si sa privesti cum cad frunzele.E poate mai indecent decat sa rostesti cuvinte.

Sa simti ca nu mai poti sa te misti de frica sa nu calci pe o frunza de toamna,sa simti ca nu mai ai dreptul sa faci nici un pas,caci ai distruge trecutul.

Maturatori de frunze,maturatori de oameni,de bucati de inima tomnateca,maturatori de viata prelinsa din pomi.

Ardeti frunzele de toamna,ardeti iubirea voastra inceputa intr-un alt an-toamna-pe cand priveati cum din copaci se desprinde credinta si ploaie de lacrimi inunda oamenii:cruda lor culoare ne duce la disperare,la desfrunzire de propiul nostru.

Sa ai puterea sa distrugi frunzele,sa simti cum fumul lor nu te mai inabusa,cum ochii nu-ti mai daruiesc roua,ci otrava despuiata de sens.Sa ai puterea sa te infrunzesti si sa te desfrunzesti cu frunze de toamna.

Moarte sigura!