vineri, 14 februarie 2014

SUFLET HOINAR PRINTRE ZAPEZI

"Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract!" Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!

Oamenii de zapada nu plang niciodata , le-ar fi fatala caldura lacrimilor. Ei sunt captivii propriei ierni, ei cunosc doar gerul pasiunii. Oamenii de zapada mor de reumatism sentimental...

Suflet hoinar ,printre zapezi aproape topite
Stau si pictez pe un nou  canevas
O lacrima-mi curge,de-atatea dorite
Iubiri ce trecura,ca ultimul ceas...

Un om de zapada ce-l vad prin fereastra,
Imi zambeste sagalnic si drag...
Prin moina de-afara si ceata albastra
Si-mi face semn tainic,sa ies in prag...

 Cand cuget la dorul purtat in fiinta
Imi picur-o lacrima plina de-alean
Si topesc iar omatu-n picatura trista
De dorul cel mare de-un veac si de-un an...

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Astept cu placere comentariile voastre!
Va multumesc mult!
Mai poftiti!